Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Apostol al lui Isus Hristos - Calea Compasiunii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A te Hrăni cu „Trupul și Sângele” lui Iisus Hristos  
 
Să parcurgem prima etapă în a deveni apostol, sau mesager, al lui Iisus Hristos:  
 
Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică. Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea, care se coboară din cer, este de așa fel, încât oricine mănâncă din ea să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care a venit din cer! Dacă mănâncă cineva pâinea aceasta, va deveni nemuritor! Pâinea pe care i-o dau Eu, este trupul Meu, pe care îl jertfesc în schimbul vieții lumii.” — Ioan 6:47-51  
 
(Fragment din cartea: „Trepte pe Calea Credinței)  
 
Cum înțelegem această chemare de a mânca din „trupul” lui Iisus Hristos? Este vorba de o înțelegere literală, așa cum s-au gândit iudeii, adică să mănânci trupul unui om?  
 
Limbajul direct al Salvatorului a surprins pe cei cărora le-a fost adresat acest cuvânt, așa încât ei s-au gândit la o aplicație literală în felul în care Nicodim se întreba cum ar putea un om să intre din nou în pântecele mamei pentru a fi renăscut. Bineînțeles, limbajul este metaforic și figurativ, făcând trimitere la necesitatea de a ne împărtăși din viața pe care Iisus Hristos a oferit-o pentru salvarea noastră de sub condamnarea Legii divine.  
 
Așadar, iudeii nu au reușit să înțeleagă mesajul ce le-a fost adresat. Dar atunci, de ce Domnul le-a vorbit, să spunem așa, „în pilde”? De ce să te adresezi cu un limbaj figurativ unor oameni pe care dorești să îi aduci la conștiința adevărului?  
 
Problema era că acești iudei nu erau dispuși să primească descoperirea adevărului. De aceea, prejudecata pe care o aveau în legătură cu Mesia îi determina să nu accepte ideea că înaintea lor stătea Trimisul lui Dumnezeu. În Iisus ei nu vedeau decât un vindecător și o persoană dotată cu darul vorbirii, dar nimic mai mult. De aceea, folosind o metodă des întâlnită în cărțile profeților Vechiului Testament, Iisus Hristos le-a vorbit „în pilde” pentru ca doar căutătorii adevărului să îl înțeleagă.  
 
Revenind la primul subiect, ce înseamnă să mănânci „trupul” Domnului? Cum să ne hrănim cu viața lui Iisus Hristos? Este vorba doar de actul de a ne împărtăși din Sfânta Euharistie?  
 
Sfânta Euharistie conține învățături importante pentru experiența noastră spirituală. Astfel, a mânca trupul Domnului înseamnă să crezi în faptul că Iisus din Nazaret este trimisul divin pentru salvarea noastră. Cheia ne-o oferă afirmația din versetul 47:  
 
Adevărat, adevărat, vă spun: cine crede în Mine, are viața veșnică!  
 
Cu alte cuvinte, a crede înseamnă de fapt „a mânca”, adică a te împărtăși din viața lui Iisus Hristos. Pe baza făgăduințelor divine și a lucrării lui Iisus Hristos la Golgota și în ceruri, noi devenim părtași vieții și meritelor Sale. Acest concept este cunoscut sub numele mai tehnic, după terminologia lui Pavel, de „a deveni nevinovat prin credință”, cu echivalentul „iertării pe baza credinței”.  
 
Acest concept, al „acordării nevinovăției prin credință” pare misterios. La ce se referă el de fapt?  
 
În condiția în care ne aflăm, ca oameni păcătoși ai acestui pământ, noi nu primim decât condamnare în lumina poruncilor divine, adică a Legii lui Dumnezeu. Din această cauză, nici un om nu se poate salva pe sine și nici o învățătură nu poate da viața. Pe de altă parte, pe cât suntem de păcătoși, pe atât, și chiar infinit mai mult, viața lui Iisus Hristos are o natură nevinovată, sfântă și separată de păcat. Prin actul jertfirii de pe Golgota, s-a realizat o schimbare a condiției noastre, deoarece această viață sfântă și fără pată a fost pusă la dispoziția noastră ca să o primim prin intermediul credinței având la bază ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi.  
 
Înțelegem de fapt, că iudeii nu acceptau sacrificiul lui Mesia pentru păcatele lor, fiindcă în primul rând ei, se considerau fără păcat?  
 
Din nefericire, în concepția lor păcatul era ceva exterior, adică o problemă ce se rezolva printr-un comportament moral și pe baza unor practici religioase cum ar fi sacrificiile și conformarea cu tradiția rabinică. De aceea, ei nu erau conștienți de nevoia de a fi iertați și separați de păcat prin intermediul jertfei lui Mesia.  
 
Să urmărim acum al doilea apel pe care Domnul L-a făcut cu acea ocazie celor ce erau de față:  
 
La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei și ziceau:  
 
— Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?  
 
Iisus le-a zis:  
 
— Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este adevărata hrană și sângele Meu este adevărata băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine. Astfel este pâinea, care s-a coborât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit: Cine mănâncă pâinea aceasta, va deveni nemuritor!”  
 
Cuvintele spuse de Iisus Hristos sunt impresionante. Chiar la o distanță așa de mare de timp, ele au o putere extraordinară. Ce înseamnă „să bei” sângele lui Iisus Hristos?  
 
Să bei” sângele lui Iisus Hristos înseamnă să ai viața Sa în tine, adică în experiența ta, clipă de clipă și ceas de ceas. Nimic nu se compară cu darul vieții ce se revarsă de la Dumnezeu prin Iisus Hristos. Vorbim mult despre morala superioară în raport cu alte religii a creștinismului și despre forma de organizare superioară a bisericii creștine. Dacă ne oprim doar la acestea, rămânem departe de viața divină de care se face părtaș cel care crede în Iisus Hristos. Creștinismul este mai mult decât o religie, un crez, sau un cod moral. El este expresia dăruirii vieții Fiului lui Dumnezeu în favoarea celui căzut. Astfel ajungem la al doilea mare concept al salvării: „sfințirea prin credință”.  
 
Pare demodat să vorbim despre sfințire în acest timp al bunului plac și satisfacerii dorințelor fără restricție. Totuși, la ce se referă această „sfințire prin credință”?  
 
Anterior am discutat despre rolul sacrificiului lui Iisus Hristos și al meritelor Sale în a fi absolviți de vină, ceea ce înseamnă că toată pedeapsa ce trebuia să vină asupra noastră a fost pusă asupra lui Iisus Hristos prin imputare (atribuire). În continuare, credinciosul nu urmează să ducă o viață a bunului plac, întrucât meritele lui Iisus Hristos îi acoperă păcatele, ci el trebuie să fie transformat pentru a reflecta slava lui Dumnezeu. Aceasta se numește sfințirea vieții ce presupune asimilarea modelului lui Iisus Hristos în propria noastră experiență.  
 
Înțelegem că un mesager al lui Dumnezeu va experimenta deopotrivă absolvirea de vină și transformarea după chipul lui Iisus Hristos?  
 
Cu siguranță că acestea sunt condiții obligatorii pentru orice om care cheamă numele lui Iisus Hristos. Cu atât mai mult acestea devin valabile pentru cel care este mesager al Său, chemat să prezinte înaintea celorlalți adevărul salvării prin credință! Nu putem să așezăm un standard pentru ceilalți cât timp noi nu îl trăim. Așadar, a te hrăni cu „trupul și sângele” Domnului înseamnă să fii părtaș experienței salvării cauzată de iertarea, exprimată prin cuvintele vameșului: „Doamne, ai milă de mine păcătos!”, și prin transformarea, ce spune: „Doamne, dă-mi putere să nu păcătuiesc și să trăiesc o viață sfântă!”  
 
A Vedea Slava Fiului lui Dumnezeu  
 
Să urmărim acum o altă cerință pentru a deveni mesager al lui Iisus Hristos și pentru aceasta vom citi următoarele versete:  
 
„După șase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la față înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele. Hainele I s-au făcut albe ca lumina. Și iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea:  
 
— Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea. De El să ascultați!”  
 
Ce înseamnă să vezi slava lui Dumnezeu pe fața lui Iisus Hristos? Mai precis, ce rol a avut această descoperire pentru apostoli?  
 
De îndată ce am pus bazele salvării prin credință, acordarea nevinovăției și transformarea vieții, suntem gata să trecem la o altă experiență, rezervată celor ce își predau viața lui Dumnezeu având credință în Iisus Hristos. Este ceea ce se numește „teofanie”, sau descoperirea lui Dumnezeu, care se realizează prin înțelegerea profundă a faptului că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, întruparea Celui Atotputernic pe pământ, Cel care va judeca vii și morții la a doua Sa venire. De fapt, vorbim despre dobândirea conștiinței lui Iisus din Nazaret, Dumnezeu întrupat.  
 
Este posibil să avem o credință ce se limitează doar la aspectul iertării divine fără a se extinde la primirea conștiinței lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu?  
 
O anumită credință că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu este specifică oricărui om care are încredere în meritele Sale pentru iertare. Dar aici este vorba de mai mult, și anume despre descoperirea planului divin privind evenimentele viitoare, mai precis finalitatea istorică a tot ce se întâmplă pe pământ. Prin transfigurarea lui Iisus pe muntele Tabor, apostolii au dobândit certitudinea prezentării credinței lor și au văzut finalitatea istoriei pământului prin venirea Împărăției cerurilor, al cărei Domn este Iisus Hristos.  
 
Există vreo legătură între experiența schimbării la față a lui Iisus Hristos și descoperirea evenimentelor viitoare?  
 
Să nu uităm că în altă parte a Bibliei, adică în Apocalips, se spune că mărturia lui Iisus Hristos este „Duhul profeției”, sau „Spiritul Profetic”. Cu siguranță, această descoperire a lui Iisus se află într-o strânsă legătură cu manifestarea Spiritului Profetic, ce te conduce la finalul istoriei și la întâlnirea în slavă cu Domnul Iisus Hristos. Un mesager al Domnului, așadar, va trăi experiența salvării prin credință. Deopotrivă, el va avea descoperirea evenimentelor viitoare până la întâlnirea cu Domnul, dobândind conștiința că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, mai precis, că El este acel Salvator ce intervine activ în favoarea celor ce au încredere în El.  
 
Prin urmare, un mesager al Domnului va dobândi o astfel de viziune prin revelație, adică printr-o experiență, să zicem, supranaturală?  
 
Nu doresc să precizez calea pe care lucrează Dumnezeu, dar afirm cu siguranță că această descoperire a slavei lui Dumnezeu se va realiza prin înțelegerea completă a Bibliei, rezultat al studiului și rugăciunii. Nu există, o revelație mai mare decât cea obținută printr-o investigație directă a celui animat de dorința sinceră de a cunoaște pe Dumnezeu. Multe persoane cred că trebuie să aștepte viziuni și semne, dar iată, viziunea și semnul care ne stau la dispoziție indiferent de vreme: Biblia. Multe lucruri dorește Dumnezeu să ne comunice prin intermediul ei, dar noi nu avem timp sau suntem superficiali în studiul nostru. Dacă am investi mai mult, atunci am avea o experiență binecuvântată ce ne-ar face să stăm neclintiți pe adevărul veșnic.  
 
Să urmărim în continuare reacția apostolilor la viziunea primită și ce anume a urmat:  
 
„Când au auzit ucenicii acel glas, au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. Dar Iisus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis:  
 
— Ridicați-vă, nu vă temeți!  
 
Ei și-au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni altul decât pe Iisus singur.”  
 
De ce credeți că s-au speriat apostolii? În fond, Domnul dorea să îi binecuvânteze, nu să le facă rău, nu-i așa?  
 
Conștiința că lângă tine se află Dumnezeu și Fiul Său întrupat în om te determină să te pleci la pământ ca să îți recunoști nevrednicia pentru o onoare așa de mare. Noi suntem superficiali în credința noastră, banalizând chiar și cele mai sublime adevăruri spirituale. Dacă am fi conștienți de greutatea afirmațiilor Bibliei, mai ales când se vorbește despre venirea lui Iisus Hristos și lucrarea Sa, atunci am cădea la pământ și am fi zdrobiți de adevărurile profunde ce izvorăsc din Biblie. Insensibilitatea pe care o avem datorită păcatului, adică „inima de piatră” cum îi spune Biblia, ne face să fim nepăsători în fața adevărurilor cutremurătoare ce stau la baza salvării noastre.  
 
Așadar, dacă am studia Biblia într-un spirit de adevărată umilință și credință, am avea și noi o reacție asemănătoare cu a apostolilor?  
 
Așa ar fi, din cauză că s-ar îndeplini afirmația „cine va cădea peste această piatră va fi zdrobit”, mai precis conștiința afirmațiilor Bibliei ar căpăta dimensiunilor ei reală în mintea noastră, ceea ce ar produce un sentiment copleșitor de adorare, recunoștință, bucurie și umilință înainte lui Dumnezeu. Atunci am avea o pregustare a valorii darului primit prin Iisus Hristos și o viziune lămurită asupra costului care l-a presupus. Deopotrivă, am dobândi simțul lucrurilor viitoare, văzând slava lui Dumnezeu înveșmântându-l pe Cel ce a suferit și a fost batjocorit pe Golgota, adică pe Cel care nu merita moartea și totuși, a ales să-și dea viața pentru noi ca răscumpărare.  
 
Adică ar fi o reînsuflețire a studiului Bibliei, o ridicare a „vălului” ignoranței și superficialității spirituale, ce din păcate este o caracteristică a timpului în care trăim?  
 
O astfel de conștiință ne-ar determina să-L prezentăm pe Iisus Hristos indiferent de loc, fără a să ne mai uităm la circumstanțe sau la confortul personal. Ar fi ca înlăturarea unui zăgaz din calea apelor vii ce se revarsă de la tronul lui Dumnezeu. Cu adevărat, inima ne-ar fi sfâșiată de durere, speranță și dor după Iisus Hristos și am simți o nevoie interioară irezistibilă de a fi împreună cu El și de a pregăti calea Sa pentru a veni cât mai curând în această lume. Să nu fiu înțeles greșit, nu este vorba despre fanatism sau misticism, ci doar de acea conștiință ce ia naștere prin studiul direct al Bibliei, ce te determină să Îl urmezi pe Iisus Hristos indiferent de vreme și să îți dai viața de „o mie de ori”, cum spunea Martin Luther, pentru Domnul tău. Așadar, „cine citește să înțeleagă!”  
 
A-L Prezenta pe Iisus Hristos Întregii Lumi  
 
Am văzut bazele credinței și experienței unui apostol și acum să trecem la ceea ce îl definește, adică prezentarea lui Iisus Hristos:  
 
„Iisus a venit în ținuturile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi:  
 
— Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?  
 
Ei au răspuns:  
 
— Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții: Ilie și alții: Ieremia sau unul din profeți.  
 
— Dar voi, le-a zis El, cine ziceți că sunt?  
 
Simon Petru, drept răspuns, I-a zis:  
 
— Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Nemuritor!  
 
Iisus a luat din nou cuvântul și i-a zis:  
 
— Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu din ceruri!” — Matei 16:13  
 
Ne-am hrănit cu „trupul și sângele Domnului” și am trăit experiența de a fi martori prin intermediul Bibliei, văzând „schimbarea la față”, ce ar mai urma?  
 
Vom deschide acum un mare capitol al experienței unui mesager al Domnului, cel al prezentării. În esență, expunerea credinței se referă la exprimarea convingerii că Iisus din Nazaret este Mesia, Fiul Dumnezeului Nemuritor, trimis în lume pentru salvarea noastră. Deși acest lucru pare simplu, totuși, el presupune o experiență spirituală ce nu se dobândește ușor.  
 
În ce sens „nu este simplu”? În fond, faptul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu reprezintă un lucru des repetat în multe ocazii, încât aproape orice persoană poate să afirme, măcar din ceea ce a auzit, identitatea lui Iisus Hristos!  
 
Dacă vom vorbi doar despre o prezentare formală, într-adevăr, este deja un lucru îndeobște acceptat faptul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar fără a mai avea acea semnificație a descoperirii pe care au trăit-o apostolii. Cu toate acestea, doar o astfel de prezentare nu va conduce pe nimeni la salvare, ca să nu mai vorbim la creșterea spirituală. Vorbim doar despre acceptarea unei realități, ce sub o anumită formă a devenit evidentă. Mă gândesc cum spunea apostolul Iacob, cu privire la convingerea îngerilor răi că Dumnezeu există: „și demonii cred, dar se îngrozesc!” Trebuie să existe mai mult decât o prezentare formală și o acceptare la nivel mental a unui lucru ce pare evident.  
 
Așadar, a-L prezenta pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu presupune ceva mai mult! Care ar fi acel lucru?  
 
Acel „singur lucru” care lipsește unei prezentări teoretice se referă la elementul spiritual exprimat prin cuvintele:  
 
Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu din ceruri!”  
 
Prin urmare, există o descoperire a „trupului și sângelui”, care conduce la o prezentare formală și un alt gen de descoperire, realizată de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, care oferă adevărata prezentare a lui Iisus Hristos.  
 
Vorbim despre o prezentare formală și despre alta adevărată și spirituală. Care este diferența dintre cele două?  
 
Deși ambele prezentări par să exprime același lucru, diferența este de la cer la pământ. Mai precis, o prezentare formală va consta într-o argumentație bazată pe ce spune o persoană sau alta, pe impresii personale ridicate la nivel de normă sau uneori chiar pe un studiu scolastic amănunțit, dar lipsit de o trăire spirituală. Este ca și cum ai vorbi despre un lucru ce îți rămâne exterior sau despre o realitate pe care o privești de la distanță și îți dai cu părerea. În cazul prezentării adevărate, bazată pe descoperirea lui Dumnezeu (teofanie), vom vorbi despre o întrepătrundere a ceea ce spui cu ceea ce ești și cu adâncul ființei tale. Un creștin autentic trăiește realitatea prezenței lui Dumnezeu în viața sa în fiecare clipă și prezentarea lui se bazează pe o învățătură asimilată în experiența zilnică.  
 
Pentru a fi mai clar acest concept, în ce sens prezentarea autentică se manifestă în viața unui creștin?  
 
Prezentarea lui Iisus Hristos nu se leagă doar de idei și învățături teoretice, ci se întrepătrunde cu o convingere adânc marcată prin descoperirea intervenției divine în experiența fiecărei clipe. Astfel, exprimarea credinței devine un act spontan, izvorând din tot ceea ce faci și din tot ceea ce ești. Practic, un creștin adevărat îl va prezenta pe Iisus Hristos prin fiecare gest, faptă sau gând indiferent de împrejurare. Caracterul de excepție al Salvatorului se va descoperi în toate amănuntele vieții până la o asimilare deplină a modelului divin.  
 
Nu se leagă ideea prezentării corecte a lui Iisus Hristos cu tot ce am vorbit mai devreme?  
 
Bineînțeles că toate concepte amintite depind una de alta. Iertarea păcatelor, experiența transformării interioare prin harul lui Dumnezeu și descoperirea slavei lui Dumnezeu prin intermediul Bibliei sunt pilonii pe care se sprijină adevărata experiență creștină, care definesc pe un adevărat mesager al Domnului.  
 
Așadar, reprezentarea lui Iisus Hristos este expresia cea mai înaltă a experienței creștine bazate pe iertarea, transformarea și descoperirea pe care ne-o oferă Dumnezeu?  
 
Cu siguranță că aceasta este ecuația corectă pentru a deveni un apostol, în sensul transmiterii mesajului lui Iisus Hristos acestei lumi. Astfel, pentru a deveni un mesager al Domnului și cred că orice creștin autentic dorește acest lucru, este necesar să trecem pe la Golgota, adică să experimentăm iertarea prin credința în jertfa lui Iisus Hristos și să intrăm în Templul ceresc prin intermediul Marelui Mijlocitor pentru a primi transformarea interioară a Duhului Sfânt. După aceea este necesar să mergem pe muntele „transfigurării”, unde să Îl vedem pe Iisus Hristos gata să revină ca Domn al acestei lumi, să dobândim prin Spiritul Profetic înțelegerea evenimentelor finale și în final să coborâm în valea lumii prezente pentru a-l predica pe Iisus înaintea oricărui om, astfel încât istoria păcatului să se sfârșească pe pământ.  
 
În concluzie, un apostol este o persoană care a trecut prin toate aceste locuri și a fost transformat prin harul lui Dumnezeu?  
 
Așa este! Un apostol, un mesager al lui Dumnezeu, a trecut prin toate aceste experiențe care l-au pregătit să devină o stâncă a adevărului, în felul în care Petru, Pavel și toți ceilalți apostoli, au fost înzestrați cu acea capacitate de a transmite convingător și transformator Evanghelia lui Iisus Hristos. Standardul nu s-a schimbat și procesul a rămas același. Dar mai există persoane care doresc să fie instruite pentru o astfel de lucrare? Chemarea este că un astfel de mesager ai putea fi chiar tu. Vei primi sau nu să-L urmezi pe Iisus Hristos ca apostol al Său? Răspunsul, și deopotrivă alegerea, îți aparține!  
 
Octavian Lupu  
București  
14 iulie 2016  
(republicare)  
Referinţă Bibliografică:
Apostol al lui Isus Hristos - Calea Compasiunii / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!