Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Prietenie > Mobil |   


Autor: Vasile Bele         Publicat în: Ediţia nr. 439 din 14 martie 2012        Toate Articolele Autorului

7 - POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
poemul de luni - mi-ar place dacă  
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
mi-ar place dacă iubirea s-ar veşnici  
mi-ar place dacă sărutul nu ar lipsi  
mi-ar place dacă zâmbetul ar fi tot mai des  
mi-ar place dacă nu ar fi vorbe făr-de-nţeles  
mi-ar place dacă cuvântul ar fi tot mai bogat  
mi-ar place dacă poetul n-ar mai fi măcar un veac sărac  
mi-ar place dacă ar dispărea tristeţea din noi  
mi-ar place să nu mai revină durerea-napoi  
 
mi-ar place dacă sărutul ar fi unul cinstit  
mi-ar place dacă poemul ar fi de nelipsit  
mi-ar place dacă oraşul ar fi tot mai curat  
mi-ar place dacă poetul ar fi tot mai strigat  
mi-ar place dacă lacrimi n-ar curge de loc  
mi-ar place să nu se vorbească-n lume de-amar şi nenoroc  
mi-ar place dacă rătăcirea ar avea un final  
mi-ar place ca totul să se termine cu-n bal  
 
mi-ar place dacă apele limpezi mereu ar fi  
mi-ar place dacă toţi cu toţi ne-am iubi  
mi-ar place dacă-n lume totul ar fi cinstit  
mi-ar place ca răul să se fi isprăvit  
mi-ar place să nu văd gropi în asfalt  
mi-ar place dacă bradul s-ar naşte înalt  
mi-ar place dacă toţi am fi gospodari  
mi-ar place la nuntă să cânte lăutari.  
 
II.  
 
mi-ar place din lacrimi să fac un râu frumos  
mi-ar place dacă în lume n-ar fi totul pe dos  
mi-ar place dacă toţi am fi bogaţi  
mi-ar place să nu existe în lume săraci  
mi-ar place să văd lucruri frumoase  
mi-ar place să văd flori pe la case  
mi-ar place să-aud liniştea cum sună  
mi-ar place să-aud un cântec pe-o strună  
 
mi-ar place să nu văd necaz ori supărare  
mi-ar place să văd bucurii şi flori pe cale  
mi-ar place dacă necazuri şi nevoi n-ar fi  
mi-ar place dacă toţi cu toţi ne-am iubi  
mi-ar place să aud păsări cântând  
mi-ar place să-aud vânturi suflând  
mi-ar place să văd parcuri curate  
mi-ar place să văd cum se-nţelege frate cu frate  
 
mi-ar place dacă ura ar dispărea  
mi-ar place dacă duşmănie n-ar exista  
mi-ar place ca poemul să fie citit  
mi-ar place ca poetul să fie fericit  
mi-ar place dacă supărare n-ar exista  
mi-ar place tare dacă aşa s-ar întâmpla  
mi-ar place dacă din tot şi din toate  
mi-ar place dacă n-ar exista moarte.  
 
III.  
 
mi-ar place dacă poetul ar fi bucuros  
mi-ar place dacă am parcurge mai multă distanţă pe jos  
mi-ar place dacă am râde şi-am fi mai bucuroşi  
mi-ar place să ştiu că avem copiii sănătoşi  
mi-ar place dacă aţi înţelege ceva  
din tot ce-i aici din toată suferinţa mea  
mi-ar place să ştiu că-aţi învăţat  
din tot cei aici scris citeţ şi curat  
 
mi-ar place dacă n-am auzi de război  
mi-ar place dacă am da tot ce-i mai bun din noi  
mi-ar place ca drumul să nu aibă rătăcire  
mi-ar place ca toţi să creadă-n iubire  
mi-ar place dacă om tânăr ar fi mereu  
mi-ar place să nu fiu numit derbedeu  
mi-ar place ca totul să rămână sincer şi curat  
mi-ar place dacă poetul ar fi ascultat  
 
mi-ar place s-ascult al cântecului vers  
mi-ar place să zbor în univers  
mi-ar place dacă floarea n-ar ofili  
mi-ar place de ne-am iubi zi de zi  
mi-ar place să văd oameni mereu fericiţi  
mi-ar place să nu-i văd pe alţii mereu rătăciţi  
mi-ar place să văd oamenii cum mereu se iubesc  
mi-ar place să nu-i văd pe alţii cum mereu rătăcesc.  
 
 
IV.  
mi-ar place dacă am şti trăi cumpătat  
mi-ar place să nu mai trăiesc în păcat  
mi-ar place dacă poetul ar fi preţiut  
mi-ar place poemul să fie tot mai citit  
mi-ar place să nu aud de ură sau de mânie  
mi-ar place dacă-aş vedea în suflet mereu bucurie  
mi-ar place să văd omul cum mereu zâmbeşte  
mi-ar place să-l văd pe cel care mereu îndrăzneşte  
 
 
mi-ar place dacă totul ar fi de un alb extreme de frumos  
mi-ar place dacă lumea n-ar fi întoarsă pe dos  
mi-ar place să cred nu să visez  
mi-ar place să am pe ce să mă bazez  
mi-ar place dacă omul n-ar fi prins ca-ntr-un jug  
mi-ar place să văd arând a ţăranului plug  
mi-ar place să alerg singur prin pădure  
mi-ar place să culeg în fiecare toamnă fructul de mure  
 
mi-ar place dacă rugul n-ar înţepa  
mi-ar place atunci de frumuseţea sa  
mi-ar place de-al casei pridvor  
mi-ar place de n-aş fie u etern călător  
mi-ar place de cuvântul ce-ar trebui mereu respectat  
mi-ar place de cântecul vessel ce mereu este cântat  
mi-ar place de-al păsării tril  
mi-ar place un veac de aş mai rămâne un copil.  
 
 
V.  
mi-ar place dacă am da tot ce-i mai bun din noi  
mi-ar place să n-aud mereu de nevoi  
mi-ar place dacă apa mereu limpede ar fi  
mi-ar place dacă omul mereu stăpân s-ar simţi  
mi-ar place să nu existe nici necaz şi nici boală  
mi-ar place dacă totul ar fi-ntr-o perfectă rânduială  
mi-ar place dacă totul ar fi frumos aranjat  
mi-ar palce dacă omul n-ar fi mai tot timpul supărat.  
 
mi-ar place ... mi-ar place ... mi-ar place  
şi ies pe-o uşă dându-vă pace.  
 
 
 
 
 
poemul de marţi – câţi oare dintre noi  
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
câţi oare înţeleg adevăratele iubiri  
câţi oare dintre noi trăiesc din amintiri  
câţi oare înţeleg ziua de azi  
câţi oare se bucură de drumul printre brazi  
câţi oare înţeleg adevărata iubire  
câţi oare dintre oameni mai au încă simţire  
câţi oare zâmbesc în plină zi  
câţi oare trudesc amarnic zi de zi  
 
câţi oare înţeleg adevăratul sărut  
câţi oare mai de de pierdut  
câţi oare vor mai suferi  
câţi oare vor şti a mai iubi  
câţi oare înţeleg apa în limpezimea ei  
câţi oare ştiu ale iubirii frumoase alei  
câţi oare îşi dau seama de-al verdelui contur  
câţi oare mai iubesc ce este-mprejur  
 
câţi oare înţeleg a pietrei tărie  
câţi oare ştiu de-a dragostei bucurie  
câţi oare vor mai trage al vieţii jug  
câţi oare vor mai ieşi-n primăvară la plug  
câţi oare mai înţeleg zâmbetul şi lacrima  
câţi oare mai înţeleg dorul şi patima  
câţi oare mai ştiu ce-i aceia o povară  
câţi oare vom mai apuca frumoasa vară.  
 
II.  
 
câţi oare înţeleg copilul ce plânge  
câţi oare văd lacrima când curge  
câţi oare admiră a frumuseţii floare  
câţi oare văd a lumii splendoare  
câţi oare înţeleg a lunii lumină  
câţi oare admiră a zi din viaţă senină  
câţi oare înţeleg poemul ce e scris  
câţi oare iubesc poetul care l-a scris  
 
câţi oare ştiu de al vieţii joc  
câţi oare din noi se nasc în nenoroc  
câţi oare admiră al vieţii val  
câţi oare iubesc munca unui hamal  
câţi oare înţeleg al iernii anotimp  
câţi oare admiră splendoarea acestui revolut timp  
câţi oare din noi se nasc cu nevoi  
câţi oare ştiu iubi precum noi  
 
câţi oare ştiu viaţa unui poet  
câţi oare înţeleg scrisul lui cinstit şi corect  
câţi oare admiră a vieţii drum  
câţi oare ştiu a se ridica din scrum  
câţi oare admiră a vieţii zi  
câţi oare înţeleg darul de-a trăi  
câţi oare ştiu de lacrimi  
câţi oare înţeleg a vieţii patimi.  
 
III.  
 
câţi oare mai citesc din manuscris  
câţi oare înţeleg al poetului vis  
câţi oare admiră al vieţii curs  
câţi oare înţeleg al iernii derdeluş  
câţi oare mai au frământări  
câţi oare înţeleg ale poetului visări  
câţi oare mai au cu ce trăi  
câţi oare iubesc şi această zi  
 
câţi oare înţeleg poetul când scrie  
câţi oare mai citesc a lui poezie  
câţi oare ştiu de joc ori de amar  
câţi oare înţeleg al iubirii calvar  
câţi oare mai ştiu a iubi  
câţi oare din noi am uitat a urî  
câţi oare înţeleg al vieţii destin  
câţi oare din noi trăim în viaţă cu chin  
 
câţi oare înţeleg al dragostei dans  
câţi oare din noi punem soarta-n balans  
câţi oare mai ştiu citi poezie  
câţi oare admiră a florii frenezie  
 
şi-acum în final mă-ntreb cu stupoare  
pe drept acest poem de câţi a fi citit oare  
vă las pe dumneavoastră la fiecare vers mare  
să puneţi unde-ţi vrea semnul de întrebare.  
 
 
poemul de miercuri – alungă din viaţă ta  
 
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
alungă din viaţa ta amarul  
doreşte-ţi să ai norocul cu carul  
alungă din tine ura şi duşmănia  
doreşte-ţi să cunoşti omenia  
alungă din viaţa ta nefericirea  
doreşte-ţi de azi să cunoşti doar iubirea  
alungă din tine tot ce îi duşmănos  
doreşte-ţi de azi să vezi doar lucrul frumos  
 
alungă din viaţa ta tot ce e necazul  
doreşte-ţi cu zâmbet să-ţi fie cuprins obrazul  
alungă din tine nevoia de bani  
doreşte-ţi în viaţă să n-ai duşmani  
alungă din viaţa ta tot ce lipsă înseamnă  
doreşte-ţi iubirea de frate sau de mamă  
alungă din tine tot ce e război  
doreşte-ţi o viaţă fără griji ori nevoi  
 
alungă din viaţa ta tot ce înseamnă pustiu  
doreşte-ţi iubirea până eşti viu  
alungă din tine trudă ori osteneală  
doreşte-ţi o viaţă cu virtuţi şi tihneală.  
 
II.  
 
alungă din viaţa ta tot ce-i rău şi fără temelie  
doreşte-ţi mult zâmbet ori multă bucurie  
alungă din tine tot ce te-a supărat  
doreşte-ţi în viaţă o zi făr-de păcat  
alungă din viaţa ta tot ce e suspiciune  
doreşte-ţi o viaţă cu post şi multă rugăciune  
alungă din tine ce nu-ţi e de prisos  
doreşte-ţi o viaţă doar plină de frumos  
 
alungă din viaţa ta tot ce e nenoroc  
doreşte-ţi o viaţă fără chinuri sau foc  
alungă din tine tot ce crezi că e rău  
doreşte-ţi o viaţă ori o clipă precum spus-a Dumnezeu  
alungă din viaţa ta tot ce e periculos  
doreşte-ţi o viaţă plină de flori de frumos  
alungă din tine tot ce crezi că e rebut  
doreşte-ţi o zi din viaţa de recrut  
 
alungă din viaţa ta ce nu-ţi e de folos  
doreşte-ţi ca scrisul să nu fie înţeles pe dos  
alungă din tine tot ce e amar  
doreşte-ţi o viaţă lipsită de chin sau calvar  
alungă din viaţa ta tot ce e supărare  
doreşte-ţi un trai ca-n zi de sărbătoare  
alungă din tine şi din răutăţi  
doreşte-ţi şi luptă să fii iubit de toţi.  
 
III.  
 
alungă din viaţa ta tot ce e singurătate  
doreşte-ţi o viaţă tihnită alături de soră ori frate  
alungă din tine tot ce e tristeţe  
doreşte-ţi o viaţă cu multă frumuseţe  
alungă din viaţa ta ce crezi că nu-i curat  
doreşte-ţi o iubire şi-un sentiment sincer curat  
alungă din tine tot ce te trage în jos  
doreşte-ţi o viaţă fierbinte şi plină de frumos  
 
alungă din viaţa ta ce nu-ţi dă fericire  
doreşte-ţi o viaţă tihnită curată şi plină de iubire  
alungă din tine tot ce e amăgiri  
doreşte-ţi o viaţă plină şi-ncărcată de trăiri  
alungă din viaţa ta alungă ce poţi  
doreşte-ţi să ajungi să-ţi vezi şi-ai tăi nepoţi  
alungă alungă alungă alungare  
doreşte-ţi o viaţă făr-de resemnare  
 
alungă din viaţa ta tot ce-i rău şi trist  
doreşte-ţi săa jungi sincer întâlnirea cu Christ  
alungă din tine tot ce înseamnă păcat  
doreşte-ţi o viaţă tihnită trăită cumpătat  
sunt sigur de aşa se va întâmpla  
că tot ce e rău din lumea-ar dispărea  
sunt sigur şi cu certitudine scriu  
că tot ce e rău va dispărea-n pustiu  
 
atunci poemul va fi iarăşi citit  
iar poetul va trăi liniştit.  
 
 
poemul de joi – în viaţă  
 
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
în viaţă ar trebui doar să iubim  
în viaţă n-ar trebui să ne urâm  
în viaţă ar trebui să dăruim multe flori  
în viaţă n-ar trebui să cunoaştem strânsori  
în viaţă ar trebui să conjugăm verbul a iubi  
în viaţă n-ar trebui să existe verbul a urî  
în viaţă ar trebui să fin doar fericiţi  
în viaţă n-ar trebui să ne trezim îmbătrâniţi  
 
în viaţă ar trebui să ne respectăm  
în viaţă n-ar trebui să ne alungăm  
în viaţă ar trebui să vedem doar sincer şi curat  
în viaţă n-ar trebui totul distrus şi alungat  
în viaţă ar trebui să nu cunoaştem nevoi  
în viaţă n-ar trebui să ne vedem doar pe noi  
în viaţă ar trebui minciuna s-o alungăm  
în viaţă n-ar trebui să ne tot certăm  
 
în viaţă ar trebui să vorbim toţi cu toţi frumos  
în viaţă n-ar trebui să nu ne fim unul altuia de niciun folos  
în viaţă ar trebui să nu ne trădăm  
în viaţă n-ar trebui să nu ne ajutăm  
în viaţă ar trebui de folos să ne fim  
în viaţă n-ar trebui să ne mai minţim  
în viaţă ar trebui să fim toţi unul cu altul cinstiţi  
în viaţă n-ar trebui să fim şi nesăbuiţi.  
 
II.  
 
în viaţă ar trebui toţi cu toţi să ne ajutăm  
în viaţă n-ar trebui verbul a urî să-l mai conjugăm  
în viaţă ar trebui să-l iubim pe poet  
în viaţă n-ar trebui să trăim cu regret  
în viaţă ar trebui mult să zâmbim  
în viaţă n-ar trebui să ne tot duşmănim  
în viaţă ar trebui să trăim cu un rost  
în viaţă n-ar trebui să uităm de rugăciune sau post  
 
în viaţă ar trebui să nu cunoaştem amarul  
în viaţă n-ar trebui să ne-ntoarcem în drum precum carul  
în viaţă ar trebui să nu dăm înapoi  
în viaţă n-ar trebui să cunoaştem nevoi  
în viaţă ar trebui să nu ne ispitim  
în viaţă n-ar trebui în necinste să trăim  
în viaţă ar trebui să ne fim de folos  
în viaţă n-ar trebui a-l uita pe Domnul Christos  
 
în viaţă ar trebui poemul să fie preţuit  
în viaţă n-ar trebui poetul să fie huiduit  
în viaţă ar trebui să preţuim orice sfântă zi  
în viaţă n-ar trebui ... n-ar trebui ... n-ar trebui  
în viaţă ar trebui cu dragoste să ne ajutăm  
în viaţă n-ar trebui ură în suflet să mai purtăm  
în viaţă ar trebui cu dragoste să ne-nconjurăm  
în viaţă n-ar trebui să ne tot certăm.  
 
III.  
 
în viaţă ar trebui să fim nişte luptători  
în viaţă n-ar trebui să fugim dup-ale vieţii comori  
în viaţă ar trebui mult să fim cinstiţi  
în viaţă n-ar trebui să uităm de-ai noştri părinţi  
în viaţă ar trebui cu cinste să păşim  
în viaţă n-ar trebui să nu ne iubim  
în viaţă ar trebui să ne cunoaştem păcatul  
în viaţă n-ar trebui să ne urâm unul pe altul  
 
în viaţă ar trebui să nu ne judecăm  
în viaţă n-ar trebui să ne tot condamnăm  
în viaţă ar trebui să existe iertare  
în viaţă n-ar trebui să nu existe îmbrăţişare  
în viaţă ar trebui să ne ştim respecta  
în viaţă n-ar trebui să ne facem ziua grea  
în viaţă ar trebui să fim nişte luptători  
în viaţă n-ar trebui să fie zile cu nori  
 
în viaţă ar trebui cinstit să ne ştim comporta  
în viaţă n-ar trebui să definim lumea rea  
în viaţă ar trebui iubirea s-o ştim defini  
în viaţă n-ar trebui a ne duşmăni  
în viaţă ar trebui totul să fie cinstit şi respectat  
în viaţă n-ar trebui poemul să fie uitat  
în viaţă ar trebui să nu ne ştim minţi  
în viaţă n-ar trebui ... n-ar trebui ... n-ar trebui.  
 
IV.  
 
în viaţă ar trebui să nu fim zgârciţi  
în viaţă n-ar trebui să ne uităm doar la arginţi  
în viaţă ar trebui totul să fie frumos şi civilizat  
în viaţă n-ar trebui vecinul să fie uitat  
în viaţă ar trebui să nu ne ştim urî  
în viaţă n-ar trebui conjugat verbul a nu trăi  
în viaţă ar trebui poemul sfinţit  
în viaţă n-ar trebui omul să fie minţit  
 
în viaţă ar trebui poetul să fie respectat  
în viaţă n-ar trebui poemul să fie trădat  
în viaţă ar trebui de griji şi nevoi să nu ştim  
în viaţă n-ar trebui să ne tot duşmănim  
în viaţă ar trebui doar vorba bună s-o vorbim  
în viaţă n-ar trebui să ne despărţim  
poemul acesta joi a fost scris  
desigur urmarea unui frumos vis  
 
deci dacă ar trebui sau n-ar trebui  
este mesajul pe care-l vrea a-l gândi  
supărat şi-n suflet cu amar  
ar trebui sau n-ar trebui să trăim în zadar  
poemul ar trebui să aibă un final  
sincer chiar mi se pare totul banal  
dar fiind vorba de ziua de joi  
desigur nu voi avea puterea de-a da ceasu-napoi  
 
citiţi-l luaţi-l dacă-ţi putea cu voi  
şi bucuraţi-vă că încă e joi.  
 
poemul de vineri – sunt trist  
 
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
sunt trist cuprins mereu de nevoi  
sunt trist chiar şi când sunt lângă voi  
sunt trist mânat de al meu destin  
sunt trist mânat de-al păcatului chin  
sunt trist şi mă simt mereu alungat  
sunt trist şi trăiesc mereu în păcat  
sunt trist şi nu mă văd smerit  
sunt trist până şi pentru viaţa ce-o am de trăit  
 
sunt trist de câte mi-a fost dat să trăiesc  
sunt trist pentru câte n-am reuşit să răzbesc  
sunt trist şi trist voi rămânea  
sunt trist şi-aşa cred că e toată viaţa mea  
sunt trist dar ştiu tristeţea să mi-o port  
sunt trist că nu mai ştiu în viaţă cum să mă comport  
sunt trist căci viaţa nu m-a lăsat  
sunt trist şi mă simt alungat  
 
sunt trist căci fericit nu mai ştiu să fiu  
sunt trist şi trăiesc lângă voi şi totuşi sunt în pustiu  
sunt trist după a mea tinereţe  
sunt trist şi când mă gândesc la bătrâneţe  
sunt trist căci fericit nu cred să mai fiu  
sunt trist căci sufletu-mi rătăceşte-n pustiu  
sunt trist şi plin de nefolos  
sunt trist căci totul îmi iese pe dos.  
 
II.  
 
sunt trist şi plin în suflet de vănătăi  
sunt trist căci lângă mine nu văd decât oameni răi  
sunt trist şi mă simt neîmplinit  
sunt trist şi mă văd un rătăcit  
sunt trist şi nu mai găsesc forţă de-a lupta  
sunt trist şi totuşi aştept a mă salva  
sunt trist şi mă simt neliniştit  
sunt trist până şi pentru viaţa pe care o am de trăit  
 
sunt trist şi nu văd decât greutăţi  
sunt trist şi-am impresia că mă urăsc toţi  
sunt trist că nu am reuşit  
sunt trist că putere n-am dovedit  
sunt trist şi mă transform în amar  
sunt trist şi mă uit înspre-al meu calvar  
sunt trist fericit nu mă simt  
sunt trist cu sufletul pustiit  
 
sunt trist de a lumii trădare  
sunt trist şi nici cu mine nu mai pot să am răbdare  
sunt trist şi de niciun folos  
sunt trist şi totul îmi iese pe dos  
sunt trist şi linişte în suflet nu mai am  
sunt trist şi nu mai aparţin nici unui neam  
sunt trist şi mă simt ca un trădat  
sunt trist de al lumii şi de al meu păcat.  
 
III.  
 
sunt trist şi nu pot să îmi revin  
sunt trist şi-mi duc în spate al inimii chin  
sunt trist şi aş vrea cu mine să fiu împăcat  
sunt trist şi totuşi refuz să fiu alintat  
sunt trist dar scriu neîncetat  
sunt trist până voi fi de lume iertat  
sunt trist şi refuz să cred în destin  
sunt trist şi totuşi cred că mi-ar prinde bine un pahar plin cu vin  
 
sunt trist să plâng n-am putut nicodată  
sunt trist şi poate că merit o astfel de soartă  
sunt trist poemul acesta vă spune  
sunt trist şi-am uitat până şi de rugăciune  
sunt trist şi Dumnezeu m-a uitat  
sunt trist şi trăiesc o viaţă în păcat  
sunt trist soarta n-o mai pot schimba  
sunt trist şi n-am să spun la nimenea  
 
sunt trist şi amărât cu-adevărat  
sunt trist şi cred că şi Dumnezeu m-a uitat  
sunt trist să-mi revin nu voi putea  
sunt trist şi nu mai vreau s-aud dar nici să văs pe nimenea  
sunt trist şi aşa de n-aş fi  
sunt trist dar nu cred că altfel aş şti a trăi  
sunt trist supărat şi cu necaz amărât  
sunt trist de cum am ştiut să trăiesc pe pământ.  
 
IV.  
 
sunt trist a mă ruga nu mai ştiu  
sunt trist şi tot lângă mine îmi pare că e pustiu  
sunt trist de mult n-am mai zâmbit  
sunt trist pe faţă şi riduri de-atunci mi-au ieşit  
sunt trist şi n-am nicio bucurie  
sunt trist căci n-am nicio veselie  
sunt trist dar cum să mai învăţ ceva  
sunt trist şi nici nu mai ştiu la Dumnezeu a mă ruga  
 
sunt trist putere nici nu mai găsesc  
sunt trist şi nici nu mai ştiu să iubesc  
sunt trist şi toate astea m-or doborî  
sunt trist şi aşa nu mai pot trăi  
sunt trist nici vers nu mai ştiu  
sunt trist şi-observ cât este de târziu  
sunt trist iar dacă aş putea  
sunt trist şi totuşi totul aş schimba  
 
sunt trist şi sunt abătut mereu  
sunt trist că-n viaţă drumul mi-este tot mai greu  
sunt trist trist de tot dar n-am uitat  
sunt trist şi-n tristeţe poemu-l vreau încheiat  
sunt trist şi în plină tristeţe  
sunt trist nici nu mai vreau să mă gândesc la bătrâneţe  
sunt trist nici să strig nu mmai pot  
sunt trist şi asta e tot  
 
deci voi care trăiţi fără tristeţe şi fără de amar  
gândiţi-vă să nu trăiţi tot în zadar.  
 
 
 
poemul de sâmbătă – cu ce-s de vină  
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
 
cu ce-s de vină că brazii sunt mândri şi înalţi  
cu ce-s de vină de vina celorlalţi  
cu ce-s de vină de albul iernii din munţi  
cu ce-s de vină că unii prin frig aleargă desculţi  
cu ce-s de vină de-al câinelui lătrat  
cu ce-s de vină de-al nopţii regat  
cu ce-s de vină de al copilului plâns  
cu ce-s de vină că focul din vatră s-a stins  
 
cu ce-s de vină de-a mamei născut  
cu ce-s de vină că sunt necunoscut  
cu ce-s de vină că astăzi nu-i joi  
cu ce-s de vină că mai vin şi zi cu ploi  
cu ce-s de vină de grâul necrescut  
cu ce-s de vină de-al vieţii tăcut  
cu ce-s de vină că astăzi este vineri  
cu ce-s de vină că mor şi cei tineri  
 
cu ce-s de vină că nu ne ştim preţui  
cu ce-s de vină că nu mai ştim a iubi  
cu ce-s de vină de frigul din casă  
cu ce-s de vină de golul de pe masă  
cu ce-s de vină că nu sunt strigat  
cu ce-s de vină că uneori sunt din vis alungat  
cu ce-s de vină de totul e trecut  
cu ce-s de vină că există necunoscut.  
 
II.  
 
cu ce-s de vină că mor cerşetori  
cu ce-s de vină că suntem trecători  
cu ce-s de vină de pruncul din pat  
cu ce-s de vină de-al altuia păcat  
cu ce-s de vină că toţi ne urâm  
cu ce-s de vină că sunt un străin  
cu ce-s de vină de tinereţea cea trecută  
cu ce-s de vină de noaptea netrăită  
 
cu ce-s de vină de-a nopţii tristeţe  
cu ce-s de vină de merg spre bătrâneţe  
cu ce-s de vină că vinu-i băut  
cu ce-s de vină de cel nenăscut  
cu ce-s de vină că dragoste nu e  
cu ce-s de vină că visul trece repede  
cu ce-s de vină de-a apelor tulburare  
cu ce-s de vină de-a lumii supărare  
 
cu ce-s de vină că nu există iubire  
cu ce-s de vină pentru a lumii amăgire  
cu ce-s de vină de trăiesc în păcat  
cu ce-s de vină de-a apei tulburat  
cu ce-s de vină de-a mării mare  
cu ce-s de vină de-a vieţii trădare  
cu ce-s de vină de-a lumii lumină  
cu ce-s de vină ... cu ce-s de vină.  
 
III.  
 
cu ce-s de vină de anii ce-au trecut  
cu ce-s de vină de-al vieţii necunoscut  
cu ce-s de vină de-al timpului plouat  
cu ce-s de vină de-al vieţii înşelat  
cu ce-s de vină că am păcătuit  
cu ce-s de vină că nu te-am iubit  
cu ce-s de vină că nu te-am ascultat  
cu ce-s de vină de-al lumii păcat  
 
cu ce-s de vină de ziua de azi  
cu ce-s de vină că se taie şi brazi  
cu ce-s de vină că poetul e trist  
cu ce-s de vină unde eşti Christ  
cu ce-s de vină de-a lumii răstignire  
cu ce-s de vină de-a lumii lipsă iubire  
cu ce-s de vină că nu se mai fac case  
cu ce-s de vină de-a lumii ponoase  
 
cu ce-s de vină de-a poeziei vers  
cu ce-s de vină că totul azi e şters  
cu ce-s de vină că nu ne preţuim  
cu ce-s de vină că azi mai trăim  
cu ce-s de vină de-a valului frumuseţe  
cu ce-s de vină de-a mamelor tristeţe  
cu ce-s de vină că-n lume sunt supărări  
cu ce-s de vină de-ale lumii picări.  
 
IV.  
 
cu ce-s de vină că trenul a plecat  
cu ce-s de vină de trăiesc în păcat  
cu ce-s de vină că dragostea-i azi alungată  
cu ce-s de vină că lumea-i supărată  
cu ce-s de vină că florile-ofilesc  
cu ce-s de vină că pruncii ne cresc  
cu ce-s de vină când soarele-i printre nori  
cu ce-s de vină de-a vieţii vâltori  
 
cu ce-s de vină că toţi suntem fiare  
cu ce-s de vină de zilele amare  
cu ce-s de vină de fructul din vie  
cu ce-s de vină de-a noastră temelie  
cu ce-s de vină că azi trist mi se pare tot  
cu ce-s de vină de vasul ce pleacă din port  
cu ce-s de vină că pasărea nu mai cântă  
cu ce-s de vină mă tot frământă  
 
cu ce-s de vină de-a vieţii tulburare  
cu ce-s de vină cu ce-s de vină oare  
cu ce-s de vină când pruncul e flămând  
cu ce-s de vină atunci când suflă-afară vânt  
cu ce-s de vină că nu mai am nici răbdare  
cu ce-s de vină de-a crivăţului suflare  
cu ce-s de vină că azi tu eşti certat  
cu ce-s de vină de-al vieţii făcut păcat  
 
V.  
 
cu ce-s de vină când toţi cu toţi se ceartă  
cu ce-s de vină de-a noastră vitregă soartă  
cu ce-s de vină că totul azi e vis  
cu ce-s de vină de tot ce am scris  
cu ce-s de vină de-al morţii cuvânt  
cu ce-s de vină că mergem din lume plângând  
cu ce-s de vină de-obrazul înlăcrimat  
cu ce-s de vină că nu te-am ascultat  
 
cu ce-s de vină de taină ori floare  
cu ce-s de vină de-a sângelui culoare  
cu ce-s de vină că eşti neîmpăcat  
cu ce-s de vină că azi te-ai certat  
cu ce-s de vină că nu eşti bucuros  
cu ce-s de vină că-mi merg toate pe dos  
cu ce-s de vină că te-ai răzgândit  
cu ce-s de vină că te-ai rătăcit  
 
cu ce-s de vină că totu-i trecător  
cu ce-s de vină că eşti rătăcitor  
cu ce-s de vină de pasul făcut  
cu ce-s de vină că azi eşti iar tăcut  
cu ce-s de vină şi chiar ce vină am  
cu ce-s de vină priveşte acum pe geam  
iubeşte bucuria şi tot ce e frumos  
şi du-te de te plimbă dar plimbă-te pe jos  
 
visează dansează şi te bucură  
iubeşte şi-ajutăi pe cei care suferă  
şi bucură-te că azi încă eşti  
spunând tuturor cât de mult îi iubeşti.  
 
 
poemul de duminică – măcar în zi de sărbătoare  
Baia Mare, februarie, 2012  
 
I.  
măcar în zi de sărbătoare să ne mai închinăm  
măcar în zi de sărbătoare să nu ne mai certăm  
măcar în zi de sărbătoare să fim noi alintaţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu se ştim certaţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu păcătuim  
măcar în zi de sărbătaore să-ncercăm să nu ne mai minţim  
măcar în zi de sărbătoare să zicem o sfântă rugăciune  
(măcar în zi de sărbătoare să zicem sfânta rugăciune)  
măcar în zi de sărbătoare să facem şi fapte bune  
(măcar în zi de sărbătoare să facem fapte bune)  
 
măcar în zi de sărbătoare fugari să nu mai fim  
măcar în zi de sărbătoare să ne mai cinstim  
măcar în zi de sărbătoare să fim mai liniştiţi  
măcar în zi de sărbătoare să ne ştim mai iubiţi  
măcar în zi de sărbătoare să ne mai alintăm  
măcar în zi de sărbătoare să nu ne judecăm  
măcar în zi de sărbătoare să nu facem păcat  
măcar în zi de sărbătoare s-avem sufletul curat  
 
măcar în zi de sărbătoare de răutate să uităm  
măcar în zi de sărbătoare să nu ne condamnăm  
măcar în zi de sărbătoare măcar în sărbătoare  
măcar în zi de sărbătoare să mergem la sfânta împăcare  
măcar în zi de sărbătoare cu toţi să fim cinstiţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu-i uităm pe părinţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu avem tristeţi  
măcar în zi de sărbătoare să vedem doar frumuseţi.  
 
II.  
măcar în zi de sărbătoare să ne ştim apăraţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu uităm de fraţi  
măcar în zi de sărbătoare să zicem rugăciune  
măcar în zi de sărbătoare să nu avem ruşine  
măcar în zi de sărbătoare să uităm de amar  
măcar în zi de sărbătoare să nu vedem al vieţii întortocheat calvar  
măcar în zi de sărbătoare să ştim şi noi cânta  
măcar în zi de sărbătoare să fie altcumva  
 
măcar în zi de sărbătoare urât să nu vorbim  
măcar în zi de sărbătoare un ceas să ne iubim  
măcar în zi de sărbătoare în tihnă ori sinceritate  
măcar în zi de sărbătoare să-ţi vezi şi din păcate  
măcar în zi de sărbătoare să nu trăim degeaba  
măcar în zi de sărbătoare să ne uităm gâlceava  
măcar în zi de sărbătoare de-avem ceva de-ascuns  
măcar în zi de sărbătoare să căutăm un răspuns  
 
măcar în zi de sărbătoare să ne-adunăm cu toţii  
măcar în zi de sărbătoare să povestim cu morţii  
măcar în zi de sărbătoare s-aprindem lumânare  
măcar în zi de sărbătoare măcar în sărbătoare  
măcar în zi de sărbătoare să nu mai alergăm  
măcar în zi de sărbătoare să nu ne mai certăm  
măcar în zi de sărbătoare s-avem sufletul sincer şi curat  
măcar în zi de sărbătoare să nu fim cu păcat.  
 
III.  
măcar în zi de sărbătoare să nu facem păcate  
măcar în zi de sărbătoare să nu uităm de soră ori de frate  
măcar în zi de sărbătoare să-ntinzi mâna frăţeşte  
măcar în zi de sărbătoare şi celui ce greşeşte  
măcar în zi de sărbătoare să te ştii fericit  
măcar în zi de sărbătoare degeaba n-ai trăit  
măcar în zi de sărbătoare să vezi de eşti iubit  
măcar în zi de sărbătoare să vezi de ai greşit  
 
măcar în zi de sărbătoare să nu te porţi ciudat  
măcar în zi de sărbătoare să vezi totul curat  
măcar în zi de sărbătoare să dăruieşti măcar o floare  
măcar în zi de sărbătoare să spui şi ce te doare  
măcar în zi de sărbătoare pe nimeni să nu cerţi  
măcar în zi de sărbătoare să-ncerci să vezi să ierţi  
măcar în zi de sărbătoare să nu te chinuieşti  
măcar în zi de sărbătoare să ştii că mai trăieşti  
 
măcar în zi de sărbătoare să stai şi să veghezi  
măcar în zi de sărbătoare să stai să luminezi  
măcar în zi de sărbătoare ura s-o arunci  
măcar în zi de sărbătoare respectă din porunci  
măcar în zi de sărbătoare iubeşte şi nu fi supărat  
măcar în zi de sărbătoare mai uită de păcat  
măcar în zi de sărbătoare să nu păcătuim  
măcar în zi de sărbătoare să spunem cât iubim.  
 
Referinţă Bibliografică:
7 - POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) / Vasile Bele : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 439, Anul II, 14 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasile Bele : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasile Bele
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!