Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Cartea profetului Obadia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

1. Prorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: – „Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: „Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” –  

Î: Ce veste s-a auzit din partea Domnului?  
R: Hotărârea ca neamurile să pornească împotriva Edomului şi să îl distrugă.  
->Avem de-a face cu o hotărâre luată de Domnul în calitate de Împărat al cerurilor şi al pământului, o judecată divină menită să lovească şi să distrugă Edomul.  
 
2. „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.  
Î: Care va fi rezultatul judecăţii divine?  
R: Edomul va deveni cel mai mic popor de pe pământ.  
->Întotdeauna a o existat o competiţie între neamuri pentru a se impune unele asupra altora şi a deveni cât mai mari şi mai puternice în comparaţie cu celelalte.  
*Edomul avea să devină „coada” naţiunilor pământului.  
 
3. Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pământ?”  
Î: Ce anume a condus la această decizie a Domnului?  
R: Mândria şi spiritul de înălţare de sine sunt ceea ce a „îmbătat” Edomul cu idei greşite, lipsite de raţiune şi de bun simţ. De asemenea, simţământul invincibilităţii, bazat pe ceea ce deţinea (domnia pe înălţimi greu accesibile) a alimentat această trufie a Edomului împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său.  
 
4. Dar chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul”.  
Î: Cum priveşte Domnul această pretinsă invulnerabilitate?  
R: Se adaugă două nivele la înălţimile pe care locuia şi se baza Edomul: vârfurile munţilor (locuinţă a vulturilor) şi stelele cerurilor, ambele argumente fiind mult mai puternice decât raţiunile pe care se baza el.  
->Chiar şi în acest caz (avertizare pentru alţii), Edomul tot va fi aruncat şi nimicit de către Domnul şi nu va putea face nimic împotriva Sa.  
 
5. Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tâlhari de noapte, – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă?  
Î: Ce ilustraţii sunt utilizate pentru a arăta pustiirea Edomului?  
R: Tâlhăria în miez de noapte, când nu se poate fura totul, sau culegerea viei, care oricât de bună ar fi tot mai rămân ciorchini în urma lucrătorilor.  
->Din Edom nu va mai rămâne nici măcar o rămăşiţă; va fi distrus pe deplin şi pentru totdeauna, fără să mai rămână ceva din el.  
 
6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!  
Î: Cum este ilustrată tenacitatea celor ce vor distruge Edomul?  
R: Tenacitatea jefuitorilor este extremă; nu rămâne nici cel mai mic lucru de valoare fără a fi descoperit şi luat.  
->Bogăţiile pe nedrept dobândite de Edom sunt acum luate de alţii mai puternici decât el.  
 
7. Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe care nu le-ai băgat de seamă!  
Î: Cine în mod deosebit se distinge printre prădători?  
R: Cei care erau prieteni, aliaţi sau chiar cei care depindeau de Edom. Toţi aceştia se unesc pentru a-l jefui, îl izgonesc şi pun stăpânire pe el.  
->Oare cine ar putea fi simbolizat prin acest Edom?  
R: Dacă aplicăm la biserica lui Hristos, nu poate fi vorba decât de o biserică rivală, idolatră, care are aceleaşi origini cu biserica lui Hristos, dar a evoluat într-un mod diferit. Este o biserică geamănă cu biserica lui Hristos, care se uneşte cu cei care doresc să o distrugă, profitând de ocazie pentru a-şi elimina o concurentă, aşa cum Esau a căutat să-l omoare pe Iacob.  
R: În general, orice putere ce se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său şi face ceea ce a întreprins Edomul se încadrează în această tipologie.  
*Aplicaţia istorică este mai puţin importantă pentru noi în comparaţie cu aplicaţia profetică, care ne descoperă o mulţime de lucruri importante despre destinul bisericii lui Hristos şi evoluţia cauzei lui Dumnezeu pe pământ.  
 
8. „Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?  
Î: Ce altceva se mai adaugă la această conspiraţie generală?  
R: Cei înţelepţi şi cei pricepuţi vor fi pierduţi, distruşi: aceste două categorii desemnează persoanele de frunte ale naţiunii (elitele intelectuale, politice, economice etc., de fapt cei care au îndemnat Edomul să urmeze acest curs de acţiune care i-a condus la unirea cu vrăjmaşii lui Israel; fără aceste elite o ţară se dezintegrează pur şi simplu.  
->Este prezisă o distrugere ce va şterge Edomul din istorie.  
 
9. Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.  
Î: Ce altă categorie este amintită?  
R: Vitejii, sau armata Edomului urmează să fie distrusă cu desăvârşire. Într-o singură bătălie finală toată această armată dispare ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată.  
->Pierderea bătăliei cu invadatorii lasă cale liberă acestora de a acţiona în voie.  
 
10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacob, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.  
Î. Care este prima acuzaţie adusă Edomului?  
R. este o acuzaţie generală în legătură cu ceea ce a făcut Edomul împotriva lui Israel, poporul lui Dumnezeu, împotriva bisericii lui Hristos în sens spiritual, ca o dublă aplicaţie.  
->De remarcat legătura de sânge dintre Edom şi Israel, care însă nu a contat în planurile Edomului.  
 
11. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!  
Î. Ce a făcut Edomul în timpul jefuirii Ierusalimului?  
R. Edomul s-a alăturat celor ce au invadat şi jefuit Ierusalimul; în acele momente critice pentru poporul lui Dumnezeu el s-a aliat cu vrăjmaşii acestuia.  
->Este o mărturie a vrăjmăşiei purtate lui Israel.  
 
12. Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!  
Î. Ce elemente sunt amintit ca acuzaţii împotriva Edomului?  
R. Mulţumire, bucurie şi vorbire trufaşă în timpul în care Israel era distrus de vrăjmaşi.  
->Se accentuează o anumită atitudine a Edomului, care se bucura de nenorocirea altuia.  
 
13. Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!  
Î. Ce alte elemente se adaugă ca acuzaţii împotriva Edomului?  
R. Intrarea în Israel, bucurie de nenorocirea sa şi jefuirea lui se constituie ca elemente suplimentare în formularea capului de acuzare împotriva Edomului.  
->Aceste fapte denotă o gravitate extremă a răului făcut împotriva lui Israel, în unirea cu vrăjmaşii şi participarea la un jaf fără precedent; un atac mişelesc împotriva unei naţiuni frate, care nu se putea apăra, ceea ce capătă dimensiunea unei răutăţi extreme.  
 
14. Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!  
Î. Care este însă acuzaţia cea mai gravă care este adusă Edomului?  
R: Prinderea celor din Iuda care reuşiseră să scape fugind şi predarea lor în mâna vrăjmaşului.  
->Această colaborare nejustificată cu duşmanii lui Israel atrage în mod sigur mânia divină.  
 
15. Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.  
Î. Ce principiu se aplică pentru pedepsirea Edomului?  
R. Se aplică principiul „după faptă şi răsplată”.  
->Ziua Domnului, sau momentul intervenţiei directe a lui Dumnezeu va avea la bază aplicarea acestui principiu cauză – efect în sensul în care „după cum ai făcut aşa ţi se va face”.  
>>Acesta este momentul de schimbare a situaţiei disperate a lui Israel. Dacă până acum a fost relatarea unei confruntări militare istorice pierdute de Israel şi în care Edomul apare favorizat, se trece în planul unei confruntări profetice dintre Dumnezeu şi Edomul, o perspectivă în care se inversează rolurile şi se vede biruinţa finală a lui Israel în paralel cu distrugerea definitivă a Edomului prin intermediul unei judecăţi divine fără milă.  
 
16. Căci, după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.”  
Î. Cum este descrisă judecata pe care Dumnezeu o aplică Edomului?  
R. Judecata divină este ilustrată prin paharul mâniei Sale. Aşa cum băutura are un efect ameţitor, mânia divină are un efect de pierdere a simţului realităţii şi intrarea în confruntare directă cu Dumnezeu, ceea ce echivalează cu un act sinucigaş, lipsit de raţiune.  
>>Judecata divină asupra lui Israel a fost corectivă, dar asupra neamurilor va fi nimicitoare. Ziua Domnului aduce în opoziţie directă neamurile şi autoritatea lui Dumnezeu.  
 
17. „Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacob îşi va lua înapoi moşiile.  
Î. Ce anume se întâmplă între timp pe muntele Sionului?  
R. În paralel cu distrugerea Edomului, pe muntele Sionului au loc evenimente pline de slavă.  
->Se anunţă un an Jubileu, când Israel se va întoarce în moştenirea primită de la Dumnezeu, acest lucru presupune o întoarcere în Sion şi refacerea închinării pe înălţimea Sionului, locul în care se afla templul clădit de Solomon; în sens spiritual distingem refacerea şi restaurarea lui Israel. În timp ce Edomul are parte de distrugere, Israel este mântuit.  
>>În planul bătăliei profetice, Israel apare învingător şi Edom învins, deşi în planul bătăliei istorice la acel moment Edom învinge şi Israel este învins. Dar planul profetic este însă cel în care toate lucrurile îşi ating împlinirea; este finalul tuturor lucrurilor. În paralel cu conflictul militar, există un conflict spiritual între Edom şi Israel care pune în opoziţie o rivalitate ce nu se poate rezolva. Dacă planul istoric, al acţiunilor omului, pare să aducă un câştig de cauză Edomului în acest conflict, de natură în primul rând spirituală, în planul acţiunilor lui Dumnezeu lucrurile stau exact opus.  
 
18. Casa lui Iacob va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămâne nici unul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!  
Î. Cum lucrează judecata divină în favoarea dreptăţii?  
R. Israel este înălţat iar Esau este nimicit.  
->Israel şi Esau apar în perspectivă în condiţii complet diferite; de data aceasta Israel este cel care câştigă în confruntarea cu Esau.  
Î. De ce?  
R. Fiindcă Dumnezeu este Cel care stăpâneşte în Sion peste Israel; nu mai este un om care să guverneze peste Israel ci chiar Dumnezeu; Ziua Sa a sosit.  
 
19. Cei de la miazăzi vor stăpâni muntele lui Esau, şi cei din câmpie ţara Filistenilor; vor stăpâni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul.  
Î. În ce constă moştenirea viitoare a lui Israel?  
R. Moştenirea lui Iuda este extinsă spre neamuri care nu au putut fi învinse în timpul istoric (filisteni şi Edom); Iuda şi Beniamin sunt în mod deosebit avute în vedere, singurele seminţii ale lui Israel care au rămas credincioase Domnului. Redobândirea acestei moşteniri este un act de dreptate a lui Dumnezeu.  
 
20. Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpâni ţara Canaaniţilor până la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miază-zi.  
Î. Ce se mai spune despre moştenirea viitoare a prizonierilor de război ai lui Israel?  
R. Cei care au fost duşi în captivitate vor redobândi prin lucrarea lui Dumnezeu moştenirea pierdută. Ei se vor întoarce pentru a stăpâni pe pământul încredinţat ca moştenire.  
>>Moştenirea revine la cei credincioşi, la biserica lui Hristos; Israel este biruitor în chip profetic, acest lucru înghiţind în slavă realitatea istorică a prezentului.  
 
21. Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.”  
Î. Cine anume va stăpâni pe pământ?  
R. Reinstaurarea teocraţiei în Israel şi pe pământ este momentul de apogeu al istorie. Israel (citim biserica lui Hristos) va fi înălţată pentru a judeca pe Esau (citim neamurile acestui pământ). În aceste două simboluri se cuprind toţi oamenii acestei lumi.  
 
Legendă:  
Î: reprezintă o întrebare;  
R: reprezintă un răspuns;  
->: reprezintă o implicaţie directă, în mod special planul istoric;  
*: reprezintă o concluzie generală, în mod special planul spiritual;  
>>: reprezintă planul profetic;  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Cartea profetului Obadia / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!