Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

2 iulie: Ştefan cel Mare şi Sfânt
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ştefan cel Mare şi Sfânt a strălucit ca o stea luminoasă pe cerul Moldovei pe care a apărat-o aproape jumătate de secol de duşmanii ei. În aprilie 1457 intră în Moldova cu o oaste de 6000 de oameni daţi de Vlad Ţepeş şi în lupta de la Dolheşti învinge pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, Bogdan al II-lea. Întreaga ţară: răzeşi, boieri, negustori, mitropolitul Teoctist, întreaga Biserică îl aclamă din tot sufletul şi pe câmpia de la Direptate, lângă Suceava este uns domn al Moldovei. Comandant militar înnăscut, diplomat neîntrecut şi cu spiritul dreptăţii, a ştiut să ţină cât mai departe ţara sa de poftele vecinilor care de multe ori erau mai puternici decât el. Face compromisuri când îl silesc împrejurările dar păstrează neatârnarea ţării. La 4 aprilie 1459 recunoaşte suzeranitatea lui Cazimir, regele Poloniei, îi lasă stăpânirea Hotinului dar obţine de la acesta angajamentul de a nu-l lăsa pe Petru Aron, protejatul său, să se apropie de hotarele Moldovei.Ştefan cel Mare şi Sfânt atacă în 1462 Chilia care era în mâna ungurilor, o cucereşte în 1465. Cucereşte şi Cetatea Albă, un atu în faţa ameninţării otomane dar şi porţi de intrare pentru multe mărfuri răsăritene, ungureşti, româneşti şi din care domnia va încasa venituri importante. Petru Aron merge atunci la curtea lui Matei Corvin şi trece în Transilvania contând pe ajutorul ungurilor. Şi în 1467 la Baia, armata de 40.000 de oameni a lui Corvin este atacată de oastea lui Ştefan şi pusă pe fugă. Matei Corvin este rănit şi salvat cu o targă. Atunci se jură că nu va mai ataca pe Ştefan, frate de acelaşi neam şi cu care ar fi trebuit să se unească. Recucereşte Hotinul. Cât a fost necesar, a plătit tribut lui Mehmet al II-lea cuceritorul Constantinopolului dar s-a pregătit vizând scoaterea Munteniei de sub suzeranitatea turcă. Lucrează pentru îndepărtarea lui Radu cel Frumos de la scaunul Munteniei pe care îl învinge dar protejatul său, Basarab cel Bătrân nu se poate menţine în scaun şi fuge iar Radu cel Frumos se întoarce şi-şi reia tronul. Mai târziu Alungă pe Basarab din Muntenia şi îl instaleză pe Vlad Ţepeş. Dar Basarab se reîntoarce cu ajutor turcesc şi îl omoară pe Vlad Ţepeş.  

În 1475 la Podul Înalt îi bate pe turci care aveau o oaste de trei ori mai mare decât a lui. Scrie principilor şi curţilor imperiale europene atrăgându-le atenţia că Moldova este singura stavilă înaintea pericolului otoman şi le cere sprijin. Nu a primit nici un fel de ajutor. În 1476 îl înfruntă pe Mehmet l II-lea care vine cu 150.000 de oameni împotriva sa. De această dată lupta s-a dat la Războieni iar Ştefan a trebuit să se retragă spre cetatea Neamţului unde nu a fost primit de mama sa iar Daniil Sihastrul l-a îndemnat să strângă oaste că va învinge. Cernăuţi şi Hotin se dovedesc a fi două izvoare vii de oameni care-şi iubesc ţara şi sunt gata să moară pentru ea. Oameni cu care pune pe turci pe fugă. A ridicat în semn de mulţumire mănăstirea Voroneţ cu hramul sfântului Gheorghe unde prin lucrare dumnezeiască s-a găsit icoana hramului cu chipul marelui purtător de biruinţă, nefăcută de mână de om! A fost căsătorit cu Evdochia, fiica cneazului Kievului Simion Olelcovici, apoi cu Maria de Mangop descendentă din spiţa Asan a Paleologilor şi cu Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş. A încercat să formeze o coaliţie, un bloc al ţărilor române, idee patriotică anticipând Unirea dar nu a beneficiat de condiţii favorabile. Înaintea bătăliilor ţinea post împreună cu întreaga oştire şi se înălţau rugăciuni în biserici. A avut doi importanţi duhovnici: pe Simeon Sihastrul şi pe Daniil Sihastrul. Pe oştenii viteji îi răsplătea cu moşii şi dregătorii înalte ca de exemplu pe Şendrea, Hatman, Luca Arbore, aprodul Purice din care s-au tras mai târziu Movileştii. Mulţumea întotdeauna lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte şi înălţa cu bucurie biserici. A întărit cetăţile, a dotat armata cu arme de foc, a încurajat negoţul, a ţinut să facă dreptate răzeşilor în faţa marilor boieri şi a micşorat numărul lor în divanul domnesc, a făcut nenumărate danii lăcaşurilor sfinte din ţară şi de la muntele Athos. Înainte de a închide ochii l-a sfătuit pe fiul său Bogdan să închine ţara turcilor că pentru bani aceştia îşi respectă măcar cuvântul şi nu se amestecă în problemele privind religia, ceea ce s-a dovedit extrem de important în păstrarea credinţei ortodoxe a poporului român. A purtat 36 de bătălii din care cu ajutor de sus a câştigat 34. În 1775 la răpirea Bucovinei de către austrieci, chipul său de lângă mormânt s-a întunecat la faţă, clopotul cel mare a început a bate singur ca semn de tristeţe a marelui voievod pentru căderea sub jug străin. În timpul lui a înflorit stilul arhitectural bisericesc. Domnia lui dintre 1457- 1504 a fost cea mai glorioasă din întreaga noastră istorie în lupta pentru independenţă a unei ţări mici înconjurată de altele mai puternice şi care pofteau la mănoasele plaiuri româneşti. S-a bucurat de respect din partea curţilor imperiale străine şi chiar din partea duşmanilor săi. A fost înmormântat la mănăstirea Putna. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, cu prăznuire la 2 iulie, ziua în care a trecut la cele cereşti.  

Referinţă Bibliografică:
2 iulie: Ştefan cel Mare şi Sfânt / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!