Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

21 ianuarie: sf. Maxim Mărturisitorul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cuviosul părintele nostru Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol dintr-o familie nobilă în anul 580. Avea o minte ordonată, era înţelept, iubea dreptatea şi mai ales învăţătura cea dumnezeiască. Din fragedă tinereţe ajunge sfetnic şi secretar în cancelariile domneşti. Dar pentru că nu a vrut să fie părtaş la erezia monotelită (izvorâtă din eresul lui Eutihie care susţinuse că în Hristos nu există decât o singură fire, susţinea o singură voinţă şi o singură lucrare a lui Hristos), în anul 614 se retrage la o mănăstire din Hrisopoli, pe malul estic al Bosforului, iar după alţi 10 ani se mută în Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. În 626 va pleca şi de aici. În anul 646 se găseşte în Cartagina, tot ca monah, unde are o dispută cu fostul şi viitorul patriarh al Constantinopolului, Pirros. Merge la Roma la fericitul papă Martin pe care-l convinge să strângă un sobor pentru condamnarea acestui eres. Împăratul Heraclie (610-641) şi apoi nepotul său, împăratul Constans al II-lea cunoscut şi sub numele de Constantin Pogonatul sau Bărbosul (641-668), fuseseră atraşi în erezia monotelită ai cărei zeloşi răspînditori erau Chir patriarhul Alexandriei, Serghie al Constantinopolului (610-638), apoi Pirros (638-641 şi 652) şi Petru, toţi eretici monfiziţi silind episcopii să creadă greşit deşi lucrurile bisericeşti, clericilor se cuvine să le lămurească şi nu împăraţilor.  

Mai mult chiar, Serghie îndeamnă pe împărat să semneze în 638 un document ,,Ekthesis”, (Alcătuire) cu toate rătăcirile lor şi a poruncit ca toţi să creadă astfel pretutindeni. Şi rătăcirea aceasta a tulburat mult Biserica lui Hristos. Sfântul Maxim este recunoscut ca principalul apărător al dreptei credinţe. Acestei rătăciri i s-a opus din toate puterile şi patriarhul Sofronie al Ierusalimului (634-638) dar din cauza sarazinilor conduşi de Omar şi care cuceriseră Locurile Sfinte, nu i-a putut fi de mare ajutor.  

La Roma episcopii Severin, Ioan şi apoi Martin care a urmat după el au anatemizat erezia dar şi pe cei care o susţin, deci şi pe împărat.  

Şi atunci văzând Heraclie împăratul că mulţi sfinţi arhierei şi de Dumnezeu înţelepţiţi părinţi din Apus nu primesc alcătuirea lui, ci încă şi anatemei o dau, s-a ruşinat mult şi a înştiinţat iarăşi pretutindeni, că aceea nu este mărturisirea sa, ci a lui Serghie patriarhul care singur scriind-o, l-a silit să iscălească. Era un fel de a face mea culpa dar răul fusese provocat.  

În septembrie 648 împăratul Constans scrie şi el la îndemnul patriarhului Pavel, ereticul, o mărturisire asemenea unchiului său Heraclie, numită ,,Tipos” (Normă) cerând tuturor episcopilor să o respecte întocmai. Numai că fericitul Martin (649-653), episcopul Romei n-o primeşte anatemizând-o. Atunci, din ordinul împăratului episcopul Romei, Martin, este răpit şi dus cu sila la Constantinopol, judecat nedrept şi trimis în exil la Cherson unde a şi trecut la Domnul.  

Pentru refuzul său de a li se alătura, în 655 Sfântul Maxim e trimis în exil la Bizya, în Tracia. La 656, împăratul Constans II-lea îl aduce la Constantinopol şi încearcă să îl determine să treacă de partea monoteliştilor, dar Maxim refuză. Este torturat şi trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.  

În anul 662 este adus din nou la Constantinopol şi forţat prin toate mijloacele să accepte monotelismul ştiind că el este ultima redută care mai stă în faţa ofensivei lor nedrepte. Suferă cu toată demnitatea tratamentul batjocoritor, umilinţele, bătăile dar pune la pământ toate învinuirile nedrepte care i se aduc şi pe care toţi detractorii lui nu pot să le dovedească. Toate ticluirile lor otrăvite şi mincinoase rămân fără substanţă în faţa argumentelor lui care demonstrează că adevărul se impune de la sine şi nu cu forţa. Judecătorii lui, unii de teama împăratului, alţii înrăiţi şi nevrând să dea înapoi, refuză să se recunoască învinşi de un singur om care era adus în faţa lor desculţ, legat, prost îmbrăcat, bătut şi batjocorit, nemâncat şi care după toate aceste zile de cercetare silită era aruncat într-o încăpere nedemnă şi atunci hotărăsc să-l înlăture cu orice preţ. A fost dat pe mâna eparhului împreună cu ucenicul său Macarie, bătuţi cu sălbăticie în mai multe rânduri, fără să se ruşineze nici de cinstea şi înţelepciunea sa dar nici de vârsta lui (79 de ani), apoi li s-a tăiat amândurora şi limba şi mâna cea dreaptă, atât de mult s-au temut de acest strălucit şi curajos mărturisitor al dreptei credinţe. Şi încă au mai pronunţat asupra lor osânda deportării sale în Tracia. Ucenicul său a murit pe drum iar sfântul Maxim a mai trăit 3 ani şi a trecut fericit la Domnul în 662 fiind înmormântat în mănăstirea Sfântului Arsenie din ţara Lazilor unde fusese exilat pentru ultima dată.  

Referinţă Bibliografică:
21 ianuarie: sf. Maxim Mărturisitorul / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!