Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

20 noiembrie: sfântul Grigorie Decapolitul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în cetatea Irinopolis din Isauria, Asia Mică în jurul anului 790 dintr-un tată păgân pe nume Serghie şi mamă creştină numită Maria. A fost numit Decapolitul pentru că în Isauria, (Iordania şi Siria de azi) se aflau zece cetăţi apropiate (deka – polis). A avut o fire blândă şi a crescut sub în grijirea mamei sale dovedind dragoste şi înclinare faţă de rugăciune şi tainele bisericeşti. Amănunte despre viaţa lui ne-au fost transmise de Ignatie Diaconul care i-a fost ucenic şi l-a însoţit o lungă perioadă de timp. A respins îndemnul părinţilor săi de a se căsători şi s-a retras în munţii Isauriei, departe de zarva lumii, pentru meditaţie şi rugăciune. A nimerit într-o mănăstire în care egumenul era iconoclast iar tânărul Grigorie mustrându-l în faţa obştei pentru aceasta, a fost bătut din porunca egumenului. Şi pentru că sfântul Ioan Pustnicul autoriza părăsirea unei mănăstiri în cazul în care egumenul este eretic (canonul 121), Grigorie şi-a găsit adăpost într-o altă mănăstire unde era egumen fratele mamei sale, Simeon, de care îl va lega o adâncă şi trainică prietenie pentru tot restul vieţii. Aici a rămas 14 ani adâncindu-se în rugăciuni şi preocupându-se de zidirea sa sufletească. A călătorit apoi culegând învăţătură şi de la alte mănăstiri unde se aflau părinţi vestiţi. Rugăciunile sale îl făcuseră temut diavolilor care se depărtau numai la apropierea sa de locurile în care aceştia bântuiseră înainte iar năvălirile lor asupra lui nu mai aveau de multă vreme nici un efect. Aşa se face că ajungând la Enos în Macedonia, un tânăr care nu îl cunoştea pe sfânt, din pornirea diavolească, l-a bătut foarte tare iar sfântul a răbdat mângâindu-se cu suferinţa. Ulterior sfântul l-a mustrat cu iubire iar tânărul revenindu-şi ca după un acces de nebunie, i-a cerut iertare cu smerenie. Când a considerat Dumnezeu că a sosit timpul să fie mai folositor şi altor fraţi dar şi lui însuşi, şi-a continuat periplul călătoriilor sale la mănăstirile din Efes, Tesalonic, Corint, Roma, Siracuza iar apoi s-a reîntors la Hydros în Grecia. Şi pe măsură ce se apropia de Dumnezeu prin rugăciuni şi viaţa sa curată, şi Dumnezeu l-a cinstit cu nenumărate daruri ca înaintevederea, vindecări pentru multe feluri de boli şi a primit darul preoţiei. Se ruga pentru mântuirea lumii dar nu era deloc interesat de cele ale lumii, astfel că el se folosea numai de un veşmânt vechi, nepunând preţ lururile din afară mult apreciate de mireni. În partea a doua a vieţii, din îngăduinţa lui Dumnezeu s-a îmbolnăvit de epilepsie, lucru de care el nu s-a plâns niciodată. Ba mai mult, s-a rugat ca în locul acesteia, să-i trimită Dumnezeu boala hidropiziei ca să sufere şi mai mult. Şi Dumnezeu i-a ascultat dorinţa. Unchiul său Simeon care îmbătrânise şi care, auzind de boala sa, dorea să-l mai vadă odată, l-a chemat la el, înainte de a se despărţi unul de altul în această viaţă. Deşi nu se simţea bine deloc, porneşte cu ultimele puteri spre Constantinopol şi îl întâlneşte pe Simeon, bucurându-se unul de celălalt. Îşi cunoaşte dinainte sfârşitul şi trece la Domnul la 20 noiembrie 842. A fost înmormântat într-o mănăstire înălţată de ucenicul său, Iosif imnograful, şi moaştele sale au rămas acolo până în anul 1453 la căderea Constantinopolului. Ca să nu fie pângărite de turci, acestea au fost duse în Serbia şi pentru că nici unul din oameni nu cunoaşte planurile lui Dumnezeu cu privire la noi, de aici au fost cumpărate de credinciosul boier Barbu Craiovescu în ultmii ani ai sec. XVI şi aduse în Biserica Născătoarei de Dumnezeu, din Bistriţa, Vâlcea, construită de el şi de fraţii lui Pârvu Vornicul, Danciu Armaşul şi Radu Postelnicul. Tradiţia spune că turcul care i le-a vândut şi care ceruse greutatea lor în aur, se bucura la gândul că va lua mulţi bani pe ele. Dar Dumnezeu a făcut ca ele să atârne uşor la cântar încât şi turcul surprins a exclamat: „Vezi, vezi, cum creştin la creştin trage!". Şi de atunci credincioşii vin la moaştele sale şi rugându-se, iau vindecări pentru multe feluri de boli, după credinţa fiecăruia. În anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului său în toate bisericile din România.  

Referinţă Bibliografică:
20 noiembrie: sfântul Grigorie Decapolitul / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!