Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

15 ianuarie: Cuviosul Ioan Colibaşul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ioan Colibaşul s-a născut la Constantinopol într-o familie de rang nobiliar. Tatăl său se numea Eutropie, cu dregătoria stratilat (general) la curtea împărătească, iar mama lui se numea Teodora, amândoi creştini. A trăit în timpul domniei lui Leon I Tracul (457-474), întemeietorul dinastiei leonide trace. A mai avut doi fraţi, el fiind cel mai mic dintre ei. Primii doi intraseră deja în slujba împăratului iar pentru Ioan, familia îşi dorea de asemenea o strălucită carieră civilă. A primit o educaţie aleasă şi a beneficiat de învăţători de retorică şi filosofie dintre cei mai buni.  

Dar voia Domnului pentru acest copil care a manifestat o bună şi precoce aplecare spre cele dumnezeieşti, era alta. El se aprinsese de râvna cititului cărţilor bisericeşti în asemenea măsură, că aceasta devenise preocuparea lui de căpătâi şi nu jocurile copilăreşti specifice vârstei. Atunci părinţii i-au pregătit o Evanghelie în format mic pentru care au angajat un copist şi pe care au înfrumuseţat-o cu sigilii şi legături de aur ca să o poarte cu înlesnire iar el nu s-a mai despărţit de acest dar preţios toată viaţa.  

Întâmplarea (nouă ni se pare că a fost o întâmplare!) face ca la casa lor să poposească într-o zi un călugăr care venea din Asia Mică, din Bitinia de la Biserica zisă a achimiţilor (a neadormiţilor – a celor care veghează şi se roagă în permanenţă) în drumul lui spre Ţara Sfântă. Copilul a văzut în aceasta un semn de la Dumnezeu pentru a-şi pune în aplicare planul său de a deveni monah deşi nu avea decât 12 ani (!) şi să se roage precum îngerii din ceruri care pururi aduc aduc laudă lui Dumnezeu.  

A aranjat cu acesta ca la întoarcere să-l ia într-ascuns la biserica lui, ceea ce s-a şi întâmplat până la urmă. Călătoresc şi ajung cu bine la destinaţie, tânărul Ioan este prezentat egumenului care-i spune că după rânduială, poate fi acceptat ca frate pentru o perioadă de probă, după care, dacă se va dovedi harnic, supus, ascultător, ar fi urmat să fie tuns în monahism. Copilul însă plânge, se aruncă la picioarele sale şi-l imploră să facă o excepţie pentru el, care este aprins de acest dor al lui de a se ruga în permanenţă lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfânt care mai mult ca sigur se odihnea asupra amândurora, l-a determinat pe stareţ să-l tundă pe loc în monahism, el promiţând toată ascultarea de care era în stare.  

Şi-a împlinit cu prisosinţă promisiunile, postind peste puterile lui, fiind cel dintâi la ascultare şi la împlinirea obligaţiilor monahiceşti, încât i-a uimit pe toţi mai vârstnicii lui fraţi. Asculta fără crâcnire, iubea pe toată lumea, nu lipsea niciodată de la slujbe şi-şi împlinea cu sârguinţă canonul de chilie.  

A făcut faţă tuturor atacurilor de tot felul ale diavolilor care pun adesea în încurcătură sau chiar întorc din drum, monahi cu mult mai multă experienţă decât a lui.  

Şi cu toate astea, după şase ani de deplină ascultare, cere de la egumen permisiunea şi binecuvântarea să se reîntoarcă în patria lui, să-şi vadă părinţii fără ştirea cărora plecase de acasă, simţindu-se vinovat pentru necazul pricinuit lor şi mai ales pentru mâhnirea şi lacrimile mamei sale pe care şi-o închipuia în mare suferinţă.  

Deşi stă în cumpănă, stareţul acceptă, îl binecuvintează şi-l însoţeşte cu bunele sale rugăciuni de împlinire. Nu putem stabili cât a fost planul diavolesc de a-l smulge din această vatră de rugăciune şi cât a fost dorinţa lui sinceră de a-şi revedea părinţii care bănuiau că el nu se mai află printre cei vii ai acestei lumi.  

Îşi ostoieşte dorul văzându-şi părinţii de la distanţă dar nu li se arată şi-şi face obicei ca săracul Lazăr care aştepta milostenie de la bogatul cel nemilostiv. Doarme la poarta casei părinţilor săi în sărăcie totală, slab, sărăcăcios îmbrăcat dar nesupărând pe nimeni. Din contră, el era acela căruia slujitorii tatălui său îi vorbeau de sus sau îl batjocoreau.  

Vătaful casei părinteşti acceptă şi-i face o colibă în care Ioan postea, se ruga, suferea vara de căldură şi iarna de ger şi petrece neştiut încă trei ani de zile, la fel precum Alexie, omul lui Dumnezeu altădată. Tatăl său trimitea cu bucurie acestui om sărman bucate de la masa lui cu convingerea că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.  

Simţind că i se apropie sfârşitul, Ioan le descoperă părinţilor săi că este fiul lor, le arată Evanghelia primită de la ei înaintea plecării, aceştia rămân fără grai şi nu ştiu dacă trebuie să se bucure pentru regăsirea lui sau să se întristeze pentru moartea care se afla la uşa colibei lui. Moare împăcat că L-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe propriii lui părinţi şi este îngropat cu aleasă cinste. A fost îngropat conform dorinţei lui lângă chilia care i-a servit de vremelnică locuinţă în lumea aceasta, el grăbindu-se spre cereştile lăcaşuri unde cu mila şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, toţi creştinii doresc să ajungă în cealaltă viaţă. Tatăl său a construit pe acel loc un mic lăcaş de închinăciune pe care l-a cinstit cu jumătate din averea sa, cealaltă jumătate împărţind-o celor sărmani. Amănunte despre vieaţa sa ne-au fost transmise de Metafrast.  

Referinţă Bibliografică:
15 ianuarie: Cuviosul Ioan Colibaşul / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!