Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

12 decembrie: sf. Spiridon, Făcătorul de minuni
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sfântul Spiridon s-a născut în insula Cipru în anul 270 şi a trăit în timpul domniei marelui împărat Constantin şi a fiului său Constantie. A dus o viaţă simplă ca păstor de oi. A fost căsătorit, a avut copii, era drept, iubitor, milos şi ajuta întotdeauna pe cei sărmani. Pentru calităţile sale deosebite şi pentru credinţa sa, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul tămăduirilor şi al facerii de minuni. A fost ales episcop al cetăţii Trimitundei de unde propovăduia cuvântul lui Dumnezeu şi toţi enoriaşii îl cinsteau în mod deosebit.Duminica şi în zilele de sărbătoare păstorea enoriaşii iar în restul zilelor îşi păştea turmele sale de oi.
La vreme de secetă, rugăciunile sale au adus, prin milostivirea lui Dumnezeu, ploaie şi ogoarele au rodit din nou ca să nu sufere oamenii şi să moară de foame. Un negustor bogat din cetate strânsese mult grâu pe care nu voia să-l vândă şi din lăcomie aştepta să crească preţul pentru câştigul său. Şi i s-a plâns un om sărman că neavând bani, negustorul a refuzat să-i dea pe datorie până la recolta următoare iar el nu avea cu ce să-şi hrănească familia. Sfântul Spiridon l-a rugat să aştepte până a doua zi şi la rugăciunea sfântului, în timpul nopţii, s-a dezlănţuit o furtună cu multă ploaie care, pătrunzând în hambarele negustorului, i-a risipit tot grâul prin cetate şi oamenii strângeau fiecare cât putea. Într-un caz asemănător, negustorul nu voia să vândă pe datorie ci numai pe aur, atât de avar şi fără inimă ajunsese. Sfântul i-a dat celui strâmtorat un bulgăre de aur spunându-i să-l ofere gaj, să cumpere grâu iar la recolta viitoare să răscumpere aurul şi să i-l înapoieze. Când a restituit omul bulgărele de aur, sfântul l-a chemat în grădina sa şi rugându-se la Dumnezeu, la care toate sunt cu putinţă, a văzut că acesta începe să se mişte, să se rostogolească, să se târască şi în cele din urmă s-a transformat într-un şarpe şi atunci l-a apucat frica văzând cele întâmplate. Cu numai câteva cuvinte blânde şi înţelepte, sfântul ştia să îndrepte răutăţile oamenilor, aducea o femeie desfrânată la pocăinţă, întotdeauna fiind de folos celor din jurul său.
Dumnezeu asculta toate rugăciunile sale astfel încât şi apele năvalnice ale unui râu se opreau atât cât trebuia, ca el şi cei împreună cu el să poată trece pe uscat fără să se ude, tot la fel tot cum s-a întâmplat în vremea când Isus Navi conducea poporul lui Israel din Egipt spre Ţara Sfântă. A participat la soborul ecumenic de la Niceea din anul 425 şi pentru clarificarea dogmei un Dumnezeu în trei ipostasuri, luând o cărămidă şi făcând semnul crucii deasupra ei, flăcările de la facerea cărămizii s-au ridicat în aer, apa i-a curs printre degete iar pământul a rămas în mâinile lui. La gazda la care trăsese, au venit noaptea răufăctori dintre eretici şi au tăiat capetele celor doi cai ai lui. Când a aflat, i-a spus slugii să aşeze capetele la locul lor, aceasta l-a ascultat şi caii au înviat prin puterea Domnului. Numai că din neatenţie capul calului negru l-a pus la calul alb şi invers. Iar oamenii văzând, se mirau cum de este posibil aşa ceva. Şi aflându-se întreaga poveste, ereticii au fost din nou ruşinaţi iar fapta lor dezavuată.
S-a mai întâmplat că murindu-i fiica, Irina, a venit la el o femeie spunându-i că-i încredinţase acesteia un odor preţios pe care nu l-a mai primit şi are trebuinţă de el. Atunci sfântul a mers cu mulţime de oameni la mormântul fiicei sale, a întrebat unde se află acel odor şi fiica i-a răspuns. Toţi s-au minunat şi au adus laude lui Dumnezeu pentru cele întâmplate. După moartea împăratului Constantin, fiul său Constantie căzând bolnav şi trimiţând scrisori în împărăţia sa, sfântul Spiridon a venit la curtea împăratului şi l-a vindecat. A refuzat răsplata în aur oferită de împărat, în schimb a obţinut scutirea de dări a clerului şi slujitorilor Bisericii, necuviinţă fiind socotit faptul că slujitorii Împăratului cel fără moarte să dea dajdie împăratului cel muritor. După moartea sfântului, diaconul său, Artemidot a mai povestit că a venit odată la el o femee care nu ştia greceşte iar el nu înţelegea ce spune, purtând pe braţe un copil mort. Dându-şi seama despre ce este vorba şi rugându-se, copilul a înviat iar mama lui de atâta bucurie neaşteptată, a murit! Se întâmplă că şi bucuria este în stare câteodată să ucidă iar sfântul a adus-o din nou la viaţă prin rugăciune. Asta ne arată şi cât de smerită viaţă ducea, nevoind să-l laude oamenii pentru minunile pe care le făcea Dumnezeu prin mâinile lui.
Atădată mergând la biserică şi neaflând acolo decât slujitorii, a aprins candelele, făcliile şi a început de unul singur slujba. Dar s-a întâmplat că răspunsurile diaconilor erau date de îngeri nevăzuţi iar glasurile lor răsunau atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări, într-atât a cinstit Dumnezeu pe acest credincios al Său.
S-a mai întâmplat că altădată la Vecernie, n-a mai ajuns uleiul din candelă şi nemaiavând în biserică, sfântul se temea ca neajungâd, să nu trebuiască întreruptă slujba. Dar Dumnezeu care iubeşte pe cei ce se tem de El, a făcut să izvorască ulei în candelă, precum altădată în casa văduvei din timpul lui Ilie, că au venit slujitorii umplând mai multe vase.
Unul din vecinii săi era om bun din fire dar păgân cu credinţa. Şi făcându-i o vizită, a văzut mai dinainte cu ochii minţii că toate oile sale s-au pierdut şi vine o slugă să-l anunţe. Şi aşa a fost. Trecând apoi ceva timp, i-a spus că este pe cale o altă slugă care vine să-l anunţe că toate oile sale au fost găsite într-o peşteră. Şi arăşi s-a adeverit. Tare impresionat, vecinul a început să creadă şi a fost adus şi el la Hristos Dumnezeu. Povestea pare inventată de sfânt ad-hoc dar cu un înalt simţ pedagogic, încât a fost suficientă pentru creştinarea sa.
Într-o noapte l-au călcat hoţii la stână dar, din voia lui Dumnezeu, aceştia nu au mai putut să iasă şi dimineaţa i-a găsit sfântul zvârcolindu-se neputincioşi. I-a mustrat cu blândeţe şi le-a dăruit şi doi berbeci pentru aşa zisa priveghere a lor de toată noaptea. Odată l-a păcălit un negustor care cerând aur cu împrumut de la sfântul, la întoarcere, tot pe el l-a trimis sfântul să-l pună în lada din care îl luase iar el a zis că aşa a făcut minţind. Apoi negustorul a sărăcit cu totul şi sfântul l-a mustrat învăţându-l că dobânda necinstită nu înseamnă câştig ci pierdere.
A trecut la Domnul în anul 348, în vârstă de 78 de ani şi a fost înmormântat în biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Acolo s-au odihnit ele pânăîn sec.VII la venirea saracinilor când, pentru a fi salvate, au fost duse la Constantinopol. După 1452, la căderea Constantinopolului, au fost adăpostite în insula Corfu unde ese află şi astăzi. Mâna lui dreaptă care se afla la Roma, a fost restituită în 1984. Este considerat păzitorul insulei, cel care alungă foametea, molimele, mereu grabnic ajutător rugătorilor săi. În viaţa sfântului Spiridon minunile deveniseră un fel de monedă curentă, puse întotdeauna în ajutorul semenilor. Veşmintele sale sunt schimbate de patru ori pe an şi, ce este mai ciudat, papucii lui de mătase se tocesc, motiv pentru care este numit şi sfântul călător. La mormântul său, s-au făcut şi continuă să se facă multe vindecări şi minuni celor care vin şi se roagă lui.  

Referinţă Bibliografică:
12 decembrie: sf. Spiridon, Făcătorul de minuni / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!